Cosul de cumparaturi

Produse adaugate:

 Momentan, cosul dvs. este gol.

Comanda telefonic: 0735.535299

  Despre calciu

Calciul este cunoscut de toti pentru importanta lui in constituirea si intretinerea oaselor. Actiunea lui se exercita, de asemenea, asupra dintilor, tendoanelor, nucleelor celulare, echilibrului sanguin si hormonal. Este indicat in cazurile de oboseala, in afectiunile pulmonare (tuberculoza), adenite, in anumite stari nervoase. Pentru diversi autori, calciul este antidegenerativ si indicat in canceroza. Fixarea lui depinde totusi de diversi factori: fosfor, vitamina D2 si C, fluor, magneziu, cupru, aspect inca frecvent ignorat. In general, o alimentatie bogata in cruditati ajunge sa mentina echilibrul calcic al organismului.

Calciul exista in numeroase vegetale: grau, ovaz, nuca, aluna, migdala, morcov, varza, spanac, telina, cartof, ceapa, nap si, de asemenea, in lapte, branzeturi - aceste izvoare incomparabile, precum si in polen. Calciul reprezinta aproximativ 1,65% din greutatea corpului, 99%, fiind inclus in schelet, unde reprezinta cea 36% din materia minerala a osului si este adus prin alimentatie. Branza si laptele raman esentiale (1 g de calciu in 100 g de branza, 100-120 mg in 100 g de lapte). Apa si vinul, contin pana la 300 mg. Nevoile organismului in calciu fiind evaluate la 0,40 g pina la 2 g pe zi. Procentul calciului sanguin, apropiindu-se de 100 mg la litru, variaza, putin in functie de aportul exterior, datorita reglarii, intestinale si posibilitatii pe care o are organismul de a apela la rezervele lui. Iata ratiunea pentru care calcemia nu ne informeaza totdeauna asupra metabolismului calcic.

Asimilarea calciului depinde de starea lui fizica (calciu ultrafiltrabil ionizat sau nu, si calciu neultrafiltrabil). Rolul vitaminei D s-ar situa, totodata, la nivelul absorbtiei intestinale, extinzand zona de absorbtie prin sporirea aciditatii mediului intestinal. Sunt favorabile asimilarii: raportul calciu/fosfor (0,5-2), cuprul, vitamina C, siliciul ... Sunt defavorabile: insuficienta biliara, acidul fitic (vandut in farmacii pentru tonificare). Rolul hormonilor in fixarea calciului continua sa preocupe cercetatorii si concluziile se vadesc cu atat mai delicate, cu cat hormonii, masculini sau feminini actioneaza in mod diferit la pasare, la mamifer si in clinica umana. Indispensabil coagularii sanguine, calciul exercita o actiune importanta asupra sistemului nervos in sensul reglarii echilibrului sau si se dovedeste necesar bunei functionari a sistemului vagosimpatic. Carenta in calciu se evidentiaza si pe electrocardiograma.

In privinta terapeuticii cu calciu, iata cateva precizari: - calciul ionizat este singura fractiune care joaca un rol fiziologic, iar ionizarea calcica depinde de aciditate; - marea problema rezida nu in aportul, ci in deficienta circuitului de utilizare (importanta hormonilor si a vitaminelor); - oxidul de calciu mineral este inutilizabil pentru animal, iar calciul excesiv este un agent de decalcificare, caci impiedica utilizarea calciului din lapte, din oua etc.; -injectiile intravenoase cu calciu nu permit fixarea calciului, nici recalcificarea. Alimentarea, vitaminele, hormonii, glandele endocrine, enzimele, proteinele, fosforul etc. totul se interfereaza in absorbtia, fixarea si eliminarea calciului. Se dovedeste ca echilibrul organismului se situeaza pe o linie destul de "ingusta" intre exces si carenta. Si cum orice lucru poarta in el contrariul lui, ajungem sa preconizam o mare prudenta in tratamente, care risca uneori sa creeze, dezechilibre si chiar accidente ireversibile.