Cosul de cumparaturi

Produse adaugate:

 Momentan, cosul dvs. este gol.

Comanda telefonic: 0735.535299

  Siliciul

Joaca un rol important in domeniile: osos, vascular, nervos, respirator. Actiunea lui asupra fibrelor elastice este capitala. Intervine in formarea tendoanelor, a pielei si a fanerelor. Este un agent de remineralizare frecvent preconizat sub forma de preia (specie de criptogama de balta), considerata de Kneipp ca un panaceu. Constituie, deopotriva, un antitoxic si este implicat in tratamentul arteriosclerozei, hipertensiunii, demineralizarii, rahitismului, slabiciunii generale, afectiunilor degenerative (reumatisme, cancere), hemoragii - maladii in aparitia carora este implicata carenta siliciului.

Se gaseste in pleava cerealelor, in pielita fructelor, in usturoi, in hasma (Allium ascalonicum), in civeta (Viverra civetta), in polen etc.. Desi toate se leaga in biologie, exista totusi anumite prezente deosebite. Astfel, rolul siliciului apare in mod considerabil mai important decat s-ar fi banuit acum cateva decenii. Siliciul constituie, intr-adevar, unul dintre cele douasprezece elemente majore ce intra in alcatuirea organismelor. Nu este un oligoelement, intrucat concentratiile sale nu sunt de ordinul gama, ci de al mg: sangele uman contine aproape 10 mg la litru (1/10 din calciu). Organismul comporta circa 7 g (mai mult decat fier: 3 pana la 3,50 g), cu mult mai mult decat cuprul (100-150 mg) si mai mult inca decat cobalt, nichel, zinc. Siliciul isi asuma un rol capital (plastic si functional) in fenomenele de nutritie generala. Este un element puternic de autoaparare a organismului si joaca un rol deosebit in diversele procese de dezintoxicatie. Siliciul se gaseste in cantitate variabila, in toate vegetalele si mai ales in frunze. Mai bine inzestrate sunt gramineele (cu exceptia porumbului), equisetaceele (criptogame de balta) si criptogamele vasculare, de unde si numele de "plante cu silice" care a putut sa le fie dat, dupa cum mai exista plante cu calciu (leguminoase), plante cu potasiu - cum e cartoful etc.

Procentajul de siliciu in substanta uscata este:

Siliciul are o enorma importanta in cresterea vegetalelor si pentru apararea lor impotriva parazitilor. In soluri, siliciul se gaseste si sub forma de silicati complecsi. Apa solului contine 20-50 mg la litru. Un hectar de leguminoase ii smulge solului zece kilograme de siliciu in fiecare an. Un hectar de fagi scoate saizeci si trei de kilograme, iar un hectar de grau o suta cinci kilograme. Datorita bogatiei solurilor, si implicit a vegetalelor in siliciu, in regnul animal, ierbivorele sunt cele care-1 contin cel mai mult: 150 mg la litru de sange la bovine, 12,6 la iepure, fata de 9 la om si 5,5 la caine.

La animal, siliciul se gaseste mai ales in suprarenale, in pancreas, in splina, in tesutul conjunctiv; importanta i-o constatam incetul cu incetul din diversele fenomene biologice. Il intalnim in emailul dintilor, in unghii, in par, in piele a carei suplete, ca si a tesuturilor, apare legata de prezenta acestui element. El exista deopotriva in tesutul pulmonar si in straturile elastice ale arterelor. Nevoile normale ale organismului in siliciu sunt de circa 20-30 mg pe zi. II furnizeaza legumele, fructele, carnea (cu conditia ca alimentele sa fie biologic sanatoase), apa curata, apa solului, apa silicioasa (nu cea calcaroasa, saraca in siliciu si mai putin inca apa robinetelor din marile orase). Painea alba, legumele decorticate, fructele curatate de coaja, sunt lipsite, in majoritatea lor, de siliciu, caci, ca si vitaminele B si C, el se gaseste mai ales in straturile exterioare ale vegetalelor. Astfel, copiii din generatiile noastre - si din numeroase generatii anterioare - erau foarte inspirati cand se certau pentru cojile de mere aruncate de mama lor, la pregatirea unui compot. Inbuibindu-se cu coaja merelor, tincii se amuzau grozav si, in acelasi timp, se hraneau.

Carentele actuale vor dispare in ziua in care vor fi aduse la loc de cinste culturile si alimentatia biologica, asa cum numerosi specialisti o cer de vreme indelungata. Dar, alaturi de carentele acestea, mai sunt altele, agravante: carentele de utilizare. Le intalnim, de exemplu, in cazul saraciei sucului gastric in acid clorhidric. Unghiile sfaramicioase constituie un excelent semnal de alarma, caci simptomul acesta precede demineralizarea osoasa. Se va tine, deci, seama de el in orice tratament care va contine, in mod obligatoriu, siliciu. Pierderile in siliciu preced, intr-adevar, pierderile calcice, ca si pe acelea ale altor minerale si sunt, dintre toate, cele mai insemnate. Este remarcabil de constatat ca, dintotdeauna, siliciul a fost indicat pentru remineralizarea tuberculosilor. S-au sesizat migratii curioase intre calciu si siliciu in numeroase stari patologice. Siliciul isi gaseste indicatie in toate cazurile de interventii chirurgicale osoase.

S-a constatat ca fetusul mamiferelor este foarte bogat in siliciu, rezerva aceasta fiind fireste adaptata formarii oaselor, a dintilor, al fanerelor si intretinerii lor. De aceea, se apreciaza ca femeia insarcinata trebuie sa primeasca o doza de siliciu suplimentara in timpul gestatiei si in lunile ulterioare. Siliciul favorizeaza, in plus, asimilarea fosforului. De aceea se administreaza in cazurile, din ce in ce mai numeroase, de afectiuni nervoase si de astenii. Astazi stim ca, la demineralizati, pierderile in siliciu sunt proportional mai importante decit pierderile relative de alte elemente. Daca plamanul normal contine circa 18% siliciu, plamanul tuberculos nu contine decit 0,009%. Anumite lucrari ne-au aratat ca lobul superior drept, cel mai frecvent atins de bacilul lui Koch, este cel mai sarac in siliciu dintre toti lobii pulmonari. Lobul superior stang, atins al doilea ca frecventa, contine ceva mai mult siliciu, dar mai putin decat cel inferior drept, care este cel mai putin vulnerabil la tuberculoza. Cat despre pancreas, cel mai putin tuberculizabil dintre toate organele, el contine cea mai mare cantitate de siliciu din organism.

Siliciul favorizeaza eliminarea deseurilor si este un puternic factor de dezintoxicare. El actioneaza ca mineralizant general, al tesutului conjunctiv indeosebi, element primordial in rezistenta organica la dezvoltarea celulelor canceroase. Fata de arterioscleroza siliciul joaca un rol capital, constituind un factor de suplete si de elasticitate. Siliciul, conform stadiului actual al cunostintelor noastre, amelioreaza starile diabetice. Intelegem astfel ca, datorita acestui constituent, criptogama de balta a putut fi considerata drept unul din panaceele secolelor precedente. Deci, siliciul este indicat in numeroase sindroame si, indeosebi, in toate cazurile de crestere anevoioasa, intarzieri de osificare sau de dentitie, demineralizare, rahitism, afectiuni tuberculoase, canceroza, arterioscleroza, imbatranire celulara, fenomene artrozice si astenii. Valoarea lui preventiva este incontestabila.