Cicoare salbatica

Cichorium intybus, Familia: Compositae (Asteraceae)

Partile utilizate: frunzele si radacina.

Principalii constituenti cunoscuti:

- calciu; potasiu; fosfor; sodiu; fier; mangan; cupru; - materii dulci;
- vitaminele B, C, K, P;
- acizi aminati liberi;
- protide;
- lipide;
Radacina cuprinde, in plus, insulina.

Proprietati:

- tonic general;
- remineralizant;
- antianemic;
- aperitiv;
- stomahic;
- depurativ;
- coleretic si colagog (Gsden, E. Ckabrol si G. Parturier);
- diuretic;
- laxativ usor;
- vermifug;
- febrifug.

Indicatii:

- anorexie;
- astenii;
- anemie;
- insuficienta biliara, hepatism, icter, colici hepatici;
- congestii hepatice si splenice;
- atonie gastrica si digestiva;
- dermatoze;
- guta, piatra (la rinichi, la vezica), litiaze;
- infectii urinare;
- hidropizie;
- constipatie;
- paludism.

Mod de folosire (cicoare salbatica = singe pur): "Pentru a ma reface, imi trebuie masline, nalbe usoare si cicoare" ar fi scris Horatiu. Frunzele, in salata, singure sau amestecate cu altele mai putin amare. Folosirea cicorii salbatice este recomandata diabeticilor: efectele hipoglicemiante s-ar situa in proportia de 20-40%. Andiva, cicoarea-de-gradina, scarolat (o specie de cicoare care se consuma ca salata) "descind" din cicoarea salbatica. Ele au proprietati comparabile, dar reduse ca efect.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu