Macris

Rumex acetosa, Familia: Poligonaceae

Parti folosite: frunzele, radacinile.

Principalii constituenti cunoscuti:

- clorofila;
- vitamina C, oxalati;
- fosfati, fier.

Proprietati:

- racoritor;
- revitalizant;
- aperitiv;
- digestiv;
- depurativ;
- antiscorbutic;
- laxativ.

Contraindicatii:

- afectiuni pulmonare,astm;
- sensibilitate gastrica;
- artritism, guta, reumatism;
- colici nefritice, calculi.

Mod de folosire:

Uz intern: - supa de macris: 25 g la 1 litru de apa (depurativ, furunculoza); - decoct de radacina - diuretic si depurativ, eruptii cutanate. Uz extern: - cataplasme de frunze fierte: abcese, furuncule, "tumori albe" (artrite tuberculoase cronice, cu umflarea tesuturilor). - intepaturi de urzici: frectii cu frunze de macris.

Alte utilizari externe:

- pentru a curata metalele patate si recipientele din aluminiu: le frecam cu frunze si cozi de macris; - ca sa dispara petele de cerneala de pe rufele albe, le frecam cu frunze de macris, le sapunim si le clatim; daca este necesar, reluam operatia. - ca sa curatim argintaria, cosuletele impletite si mobilele din bambus: folosim apa de la fierberea macrisului.

1) Macrisul inlesneste digestia salatelor fierte, spanacului, supelor. Il putem consuma ca atare, fiert, cu unt, smantana proaspata sau ulei, crud, in aperitive si in salate. Il vom consuma totusi cu moderatie, din cauza bogatiei lui in oxalati (prevenirea litiazelor). 2) Macrisul era recomandat odinioara in timpul epidemiilor de difterie (li se dadea copiilor sa-1 amestece in gura). 3) Ouale cu galbenusul inchis la culoare se obtin dand pasarilor multa verdeata, mai ales macris (fier, fosfati). 4) Sa nu fierbem niciodata macrisul in vase de arama.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu