Usturoi

Allium sativum, Familia: Liliaceae

In calitatea sa de condiment si medicament, usturoiul este cunoscut din antichitate. Inca de atunci era "medicamentul de baza al taranilor" lui Galen. Egiptenii l-au ridicat i-au conferit la rangul de divinitate. Muncitorii care au cladit piramidele primeau zilnic un catel de usturoi pentru virtutile lui tonifiante si antiseptice. A fost considerat ca un panaceu la evrei,la greci si la romani. Creste in mod spontan in Spania, Sicilia, Egipt, Algeria iar la noi este cultivat.

Parti utilizabile:

- bulbul (capatana) in bucatarie,
- in diverse preparate medicinale ca si esenta lui.

Principalii constituenti cunoscuti:

- glucozidul sulfurat,
- uleiul volatil,
- amestec de sulfurat si de oxid de alil aproape in stare pura,
- sulf, iod, siliciu, fecula,
- doua principii antibiotice (alicina si garlicina),
- alistatine I si II cu actiune puternica.

Compozitia lui, dupa Randouin si col.(la 100 g):

Calorii...................138,00
Apa........................63,00
Protide..................6,70
Lipide....................0,10
Glucide.................28,00
Celuloza...............1,00
Zinc........................1,00
Mangan.................1,30
Vitamina C............18 mg
Vitamina B.............0,18 mg
Sulf

Proprietati:

Uz intern:
- antiseptic intestinal si pulmonar (esenta se elimina partial prin plamani).
- bacteriostatic si bactericid, uz intern si extern.
- tonic (comparat cu chinina).
- stimulent general (cardiotonic) si al organelor digestive.
- stimulent operator.
- hipotensor (vasodilatator al arteriolelor si al capilarelor) in cazul hipertensiunii.
- reglator al pulsului.
- antispasmodic.
- reechilibrant glandular.
- antisclerotic (dizolvand acidul uric, fluidizant sanguin).
- diuretic.
- antigutos, antiartritic.
- aperitiv.
- stomahic (activeaza digestia alimentelor mucilaginoase si vascoase).
- carminativ.
- vermifug (Hippocrate, Dioscoride, Galen, ...).
- febrifug.
- preventiv al cancerului (dupa unii autori).

Uz extern:

- antiparazitar.
- antalgic (sedativ, calmant).
- coricid.
- rezolutiv (resorbant).
- tonic general. - vulnerar (vindeca ranile).

Indicatii:

Uz intern:
- profilaxia si tratamentul bolilor infectioase (epidemii gripale, tifoida, difterie).
- diarei, dizenterii.
- afectiuni pulmonare: bronsite cronice, tuberculoza.
- cangrena (Loeper si Lemaire),gripa, guturaiuri.
- astm si enfizem (modificator al secretiilor bronhice).
- tuse convulsiva.
- spasme intestinale.
- atonie digestiva.
- hipertensiune arteriala.
- oboseala cardiaca.
- anumite tahicardii.
- spasme vasculare, tulburari circulatorii.
- varice, hemoroizi.
- dezechilibrari glandulare.
- arterioscleroza, imbatranirea tesuturilor.
- surplus (pletora), hipercoagulabilitate sanguina.
- reumatisme, guta, artritism.
- oligurie.
- edemul gambelor.
- hidropizie.
- litiaza urinara.
- blenoragie.
- lipsa poftei de mancare.
- digestie anevoioasa.
- flatulenta.
- paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri, tenia).
- prevenirea cancerului (prin actiunea lui antiputridica intestinala - explicatie in stadiul actual al cunostintelor noastre).

Uz extern:

- bataturi si negi, intarituri;
- plagi, plagi infectate, ulcere;
- scabie, chelbe;
- otalgii, nevralgii reumatismale;
- surditate reumatismala;
- intepaturi de viespi, de insecte;
- abcese reci (fara inflamatie), tumori albe (artrite tuberculoase cronice, cu inflamarea tesuturilor), chisturi.

Mod de folosire:

Uz intern:
- usturoi in salata si consumarea in mod obisnuit (de preferinta crud).
- unul sau doi catei de usturoi in fiecare dimineata (guta, sanatate generala) si zilnic, la mese;
- contra parazitilor intestinali,
- contra teniei etc..

Pentru a neutraliza mirosul usturoiului, sa mestecam in gura 2 sau 3 boabe de cafea, cateva graunte de anason sau de chimen, un mar sau un fir de patrunjel.

Uz extern:

- usturoiul pisat, cu grasime si cu ulei, da un unguent numit mustarul diavolului, resorbant al tumorilor albe.
- dezinfectia plagilor, a ulceratiilor.
- slabiciune generala si astenie: amestec cu doua parti de ulei camforat si cu una de usturoi;
- frectii (reumatisme), de-a lungul coloanei vertebrale;
- contra surditatii de origine reumatismala: se introduce in ureche, in fiecare seara un tampon de vata imbibat in suc de usturoi amestecat cu ulei;
- contra otalgiilor (dureri de urechi): se introduce in ureche o tesatura subtire (destul de lunga ca sa poata fi scoasa) continand o jumatate de graunte de usturoi ras, amestecat cu ulei etc..

- Usturoiul este desigur unul dintre alimentele-medicament cele mai studiate, empiric, clinic, stiintific. - Usturoiul nu convine persoanelor atinse de dermatoze, pecingini, de iritatii ale stomacului si ale intestinelor, femeilor care alapteaza (altereaza gustul laptelui si dau colici sugarilor).
- Este contraindicat in sindroamele congestive pulmonare: tuse cu sange, tuse seci si puternice etc..
- In anumite regiuni (in sud indeosebi), usturoiul se folosea sub forma de supozitoare pentru copii.
- In febra tifoida s-a recomandat tratamentul urmator: se infasurau picioarele bolnavului cu ajutorul unei cataplasme cu usturoi trecut prin razatoare, la care se adaugau ceapa si urzici pisate.

Cateva "trucuri" de cunoscut:

a)pentru a feri fructele de putrezire: asezam in fructiera, mici recipiente deschise continind catei de usturoi taiati in doua (putem, de asemenea, sa folosim ceapa);
b)ca sa inlocuim cleiul, frecam, cu un catel de usturoi partile de lipit, apoi le potrivim si le presam;
c)pentru a perfora geamul (sticla): diluam 50 g de acid oxalic in 25 g de esenta de terebentina, adaugam 3 catei de usturoi dati pe razatoare si-i lasam sa se macereze 8 zile. Pastram compozitia aceasta intr-un flacon astupat, pe care-1 agitam din cand in cand. In locul dorit, turnam o picatura si operam cu un sfredel fara sa apasam prea tare. Cand si cand mai turnam cate o picatura.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu Ca masura de securitate, va rugam sa tastati literele de mai jos exact asa cum apar. »