Zmeura

Rubus idaeus, Familia: Rozaceae

Principalii constituenti cunoscuti:

- apa 84,50;
- materii azotate 1,07;
- materii grase 1,12;
- materii extractive-zaharuri 4,98;
- celuloza 3,30;
- substante uscate 0,34;
- acizi: citric, malic, salicilic;
- fragarina;
- vitamina C.

Zaharul ei, levuloza, face din zmeura un fruct autorizat diabeticilor.

Proprietati:

- tonic.
- stomahic.
- aperitiv.
- depurativ.
- iuretic.
- laxativ.
- sudorific.
- racoritor.

Indicatii:

- astenie.
- dermatoze.
- reumatisme, guta.
- constipatie.
- insuficienta transpiratiei.
- afectiuni febrile.
- temperamente bilioase.

Mod de folosire:

- fructul ca atare: putin nutritiva, zmeura este favorabila diabeticilor, azotemicilor, dispepticilor, reumaticilor (ca si cireasa, coacaza, afina);
- sucul de zmeura impreuna cu cel de coacaze dau un sirop pe care il putem dilua cu apa, foarte racoritor in stari febrile infectioase, rujeola (pojar), scarlatina, greutate gastrointestinala, inflamatii urinare etc.;
- frunzele tufei de zmeura sunt inzestrate cu proprietati astringente, diuretice, emenagoge si laxative. In Marea Britanie, se facea din ele o infuzie care se administra in momentul nasterii. Pentru anumiti autori, infuzia de frunze ar fi favorabila prostaticilor.

- salata de zmeura, fragi si coacaze; indulcita, sampanizata si racita.

Pe cale externa, fructele de zmeura pot sa aduca servicii in angine, stomatite si in anumite afectiuni oculare.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu