Sfaturi practice aromoterapie

Medicul specialist, in urma efectuarii aromatogramei, poate prescrie pe aceasta baza anumite retete aromoterapeutice.

Retetele aromaterapeutice pot fi combinate cu ceaiurile medicinale sub forma de infuzie sau decoct indicate pentru afectiunile respective.

Atentie!

Folosirea uleiurilor volatile de catre persoane fara pregatire specializate in acest domeniu poate fi riscanta, mai ales in uzul intern.

Uleiurile volatile nu se folosesc ca atare, ci numai diluate, chiar si in uzul extern. Nediluate pot produce iritatii nedorite pe tractul gastro-intestinal, nazal sau urinar.

Pentru uz extern se dilueaza cu uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, de germeni de grâu sau porumb, de masline, migdale etc.) sau se introduc in baze de diferite unguente.

Uleiurile care prezinta risc terapeutic sunt obtinute din: arnica, anason, cimbru, camfor, fenicul, isop, pelin, scortisoara, mustar, tuia, Juniperus sabina, Salvia officinalis, sulfina, sovarf. Pentru toate acestea se recomanda a nu se folosi in uz intern, iar in uz extern numai diluate si o perioada limitata de timp.

Sunt putine uleiuri aromatice care se pot aplica ca atare pe piele, dintre acestea mentionand uleiul de lavanda si uleiul din lemn de santal.

Unele uleiuri volatile produc fototoxicitate, iritatii ale epidermei, sensibilizare si sunt contraindicate in timpul sarcinii, hipertensiune, diabet, boli cardiovasculare grave, afectiuni hepatice si renale.