
Produse adaugate:
Comanda telefonic: 0735.535299
Proprietatile terapeutice ale muziciiMeloterapia are ca si principal obiectiv diminuarea anxietatii, de a inlatura inhibitiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vietii interioare, de a restabili sau ameliora comunicarea. Ea se aplica in numeroase domenii ale medicinii: obstetrica si ginecologie, chirurgie, anesteziologie, psihiatrie, ORL, odontostomatologie (stomatologie cu auditie muzicala la casti). In cabinetele de meloterapie, metoda se aplica numai dupa testari prealabile cu privire la cultura si preferintele muzicale ale pacientilor, iar piesele muzicale sunt alese in functie de afectiuni si de rezultatele testarilor.
Interpretarea vocala a unor piese muzicale preferate, pe langa buna dispozitie pe care o creeaza auditorilor, dar si interpretului, este si un excelent exercitiu de respiratie. Introducerea si scoaterea aerului din plamani, cu ocazia emiterii sunetelor muzicale se face cu contractia si relaxarea muschilor respiratorii. Aceasta gimnastica respiratorie placuta contribuie la cresterea ventilatiei pulmonare, fapt deosebit de important pentru bolnavii cu astm bronsic, bronsita cronica, emfizem pulmonar, precum si pentru cei cu deformatii toracice sau ale coloanei vertebrale. Interpretarea unor piese muzicale in comun, de mai multe persoane (cor, mici orchestre), este un factor de sociabilitate foarte util pentru bolnavii izolati, care isi gasesc astfel drum de intrare in colectivitate, aceasta reprezentand meloterapia activa. Ea este un important mijloc de recuperare medicala, dezvoltand concentrarea, atentia si disciplina.
Un nou domeniu de aplicare a meloterapiei s-a dovedit a fi si sexologia, medici endocrinologi si ginecologi, in colaborare cu meloterapeuti, au concluzionat ca unele partituri muzicale pot influenta favorabil tratamentul anumitor tulburari sexuale. S-a constatat astfel rolul de transmitatori ai unor puternici stimuli psihici si fizici pe care l-au avut melodiile si ritmurile utilizate, rol conditionat de preferintele pacientului pentru un anumit gen de muzica.
Asociata cu tehnici de relaxare si oferita in modalitatea de receptionare preferata de fiecare pacient - la casca sau la difuzor - muzica poate exercita influente favorabile atat pe plan emotional, cat si fiziologic, prin restabilirea disponibilitatii si receptivitatii perturbate ale acestuia, prin crearea unui ambient reconfortant. Utilizarea stiintifica a tehnicilor psihomuzicale presupune realizarea unei echipe terapeutice, riguros selectionata din punct de vedere neurologic si neurofiziologic, psihologic, psihiatric si muzical.
La ora actuala, prin meloterapie se intelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicand participarea activa a bolnavului prin utilizarea complexului sunet - fiinta umana in scop diagnostic si de tratament. Este, pe de o parte, o forma de art-terapie, pe de alta parte, o tehnica stiintifica care se bazeaza pe descoperirile din psihologie, neurofiziologie, electroacustica. Toate afectiunile somatice cu interferenta psihovegetativa pot beneficia de meloterapie si, in special, cele psihosomatice; muzica poate regla frecventa pulsului, poate scadea valorile tensiunii arteriale si poate ameliora irigatia periferica.
Trebuie avut insa in vedere faptul ca muzica nu este un remediu universal, nu are puteri miraculoase in sensul vindecarii bolii si nu se poate confunda cu tratamentul in sine. Dezvoltarea meloterapiei a luat avant din momentul in care s-a considerat ca tine de domeniul stiintelor umane si de cuceririle psihologiei moderne. In anul 1955 s-a creat Societatea Internationala pentru Educatia Muzicala (International Society for Music Education) sub egida UNESCO, iar in 1958 s-a infiintat Societatea engleza de meloterapie in corelatie cu Centrul de formare a meloterapeutilor, la Conservatorul de muzica din Londra. Legaturile dintre medicina si muzica sunt deosebit de stranse la Viena, orasul clasic al muzicii, unde meloterapia ocupa in spitale un loc privilegiat. In America Latina functioneaza mai multe asociatii de meloterapie, iar in Argentina tehnicile psihomuzicale sunt foarte dezvoltate.
Muzica ne dezvolta sensibilitatea, ne ajuta sa comunicam mai usor cu celelalte persoane, ne lumineaza spiritul si previne tulburarile de comportament. Ea nu poate fi operativa in profunzimea noastra decat daca ansamblul vibratiilor care o compun gaseste in noi o corespondenta, intra in rezonanta cu vibratiile noastre interioare, daca tempoul ei se acorda cu al nostru, ritmul ei cu propriul nostru ritm, daca melodia ca atare trezeste in noi un ecou. Studiile stiintifice efectuate in ultimele decenii au stabilit ca la baza vindecarii prin muzica se afla fenomenul de rezonanta; cand vibratiile sonore patrund in organism, la nivelul celulelor se produc anumite vibratii, care au un rol benefic in restabilirea dezechilibrelor interioare.
Majoritatea autorilor admit faptul ca exista doua domenii in meloterapie:
-meloterapia receptiva bazata pe auditii muzicale;
-meloterapia activa bazata pe expresia muzicala si creativitate.
Obiectivul comun este de a provoca reactii emotionale, care sa ne ofere: stare de bine, linistire, plenitudine, reconfortare, bucurie, stimulare, visare. Fiinta umana are nevoie de muzica, insa fiecaruia dintre noi i se potriveste un anumit gen, care depinde de starea noastra de spirit, de starea sanatatii organismului, precum si de alti factori personali.
Practicarea cantatului la un instrument muzical in cadrul preocuparilor de meloterapie activa constituie un element important de imbogatire a personalitatii si un suport de creativitate. Meloterapia face parte din grupa terapiilor alternative si, aplicata pe baze stiintifice, poate constitui un factor esential de echilibru atat psihic, cat si fizic.