Cosul de cumparaturi

Produse adaugate:

 Momentan, cosul dvs. este gol.

Comanda telefonic: 0735.535299

  Recomandare tratament natural pentru dermatite, dermatoze

Alergia se bazeaza pe o sensibilizare a bolnavului la o anumita substanta, urmata de declansarea unor fenomene cu totul particulare cu ocazia contactului ulterior cu substanta respectiva. Dermatozele alergice sunt destul de des intalnite, ele putand aparea fata de anumite substante chimice cu care bolnavul vine in contact in in repetate randuri, sau fata de o serie de compusi alimentari fata de care se devine sensibil. Exemplul cel mai obisnuit de dermatoza alergica il constituie eczema. O alta manifestare a alergiei cutanate este urticaria.

Tabelul urmator prezinta reteta recomandata de medicul nostru cu remediile necesare pentru tratamentul acestei afectiuni:

Legenda:

- 1-1-1 = 1 (tableta / capsula / lingura de sirop) dimineata, 1 dupa-amiaza, 1 seara (la " Mod folosire ").
- (...) = un produs intre paranteze este o alternativa la produsul ce il precede - se va alege doar unul.

Dermatitele se intalnesc urmatoarele categorii: 1. Dermatita atopica (eczema atopica) este o afectiune a pielii caracterizata printr-o inflamatie cronica si/sau recidivanta. Foarte frecvent exista o predispozitie ereditara. Cauza principala este sensibilitatea indivizilor predispusi genetic la un numar tot mai mare de alergeni, intr-un mediu din ce in ce mai poluat. Se constata, in ultimii 30 de ani, o crestere continua a numarului de persoane afectate: 15% dintre copii (de la nastere pana la varsta de 7 ani), cu o usoara preponderenta la sexul feminin. Simtomatologia este urmatoarea: 1. La sugar: debut in jurul varstei de 2-3 luni; eczema rosie cu prezenta unor vezicule, din care se scurge o secretie adesea abundenta, determinand copilul sa se scarpine in continuu; leziunile predomina la nivelul fetei, fara a atinge nasul si zona din jurul gurii, cu posibilitatea extinderii la nivelul trunchiului si membrelor. 2. La copil si adult: frecvent urmeaza unei forme a sugarului, dar exista si forme cu debut tardiv; topografia este inversata, cu atingerea pliurilor (coate si genunchi), a capului si a mameloanelor; intinderea leziunilor este mai redusa si apare o modificare a aspectului pielii, care se ingroasa si devine cenusie (lichenificare), din cauza scarpinatului provocat de mancarimi.

2. Dermatita de contact (eczema de contact) – boala a pielii caracterizata prin mici bule (vezicule) insotite de mancarimi puternice. Aceasta rezulta dintr-un fenomen alergic determinat de partrunderea unui alergen (substanta care provoaca o alergie). Alergenii responsabili sunt nichelul (bijuterii), produsele cosmetice, parfumurile, medicamentele sub forma de creme sau pomezi, sau unele substante utilizate in activitatea profesionala (industria chimica, coafura, profesii medicale, industria metalurgica si meseriile din constructii). Ca frecventa, afecteaza 2-6% din populatie. Eczema apare in 24-48 de ore de la contactul cu alergenul, evoluand in 4 faze: 1. Faza de eritem (roseata): foarte scurta, insotita de mancarimi (prurit) si tumefactia pielii (edem). 2. Faza veziculara: mici bule foarte fragile, care contin un lichid limpede. 3. Faza de exsudatie: spargerea veziculelor (spontana sau prin scarpinare) cu aparitia unui mic orificiu prin care se scurge un lichid clar. 4. Faza de regresie: lichidul se usuca si apar cruste galbui cu desprinderea pielii lezate (descuamare). Sunt prezente simultan leziuni aflate in faze diferite. Infectarea leziunilor este frecventa. Orice nou contact cu substanta declansatoare provoaca un nou puseu.

3. Dermatita herpetiforma – este o boala cronica a pielii caracterizata printr-o eruptie cu vezicule, a carei particularitate este reprezentata de prezenta unor depuneri de anticorpi de un anumit tip (imunoglobuline A), vizibile la microscop pe esantioanele prelevate de la nivelul leziunilor. Cauza exacta ramane necunoscuta, dar in mod cert la originea bolii se afla o disfunctie a mecanismelor de aparare ale organismului, care se intorc impotriva acestuia (se vorbeste in acest caz de mecanisme autoimune). Este foarte frecventa asocierea cu o afectiune digestiva provocata de intoleranta la o proteina continuta in cereale (boala celiaca). Ca frecventa, aceasta boala poate aparea la orice varsta, dar afecteaza in special persoanele cu varste cuprinse intre 15 si 60 ani. Ca simptomatologie, leziunile sunt reprezentate de placarde supradimenionate, rosii, acoperite la periferie de mici bule pline cu lichid (vezicule) insotite de mancarimi. Distributia leziunilor este caracteristica: pe fata externa a membrelor superioare si pe fata anterioara a membrelor inferioare, pe fese, umeri, fata. Nu sunt rare leziunile de la nivelul gurii. Evolutia este cronica si impune un tratament pe termen lung.

4. Dermatita seboreica este o boala a pielii caracterizata printr-o inflamatie, insotita de desprinderea de lambouri (fasii) de piele moarta, grasa (descuamare). Afecteaza pielea paroasa a capului, fata si uneori alte regiuni. Termenul „seboreica” provine de la „sebum”, termen care desemneaza „grasimea” cu rol protector produsa de glandele din piele. Cauza este necunoscuta. Unii factori genetici si climaterici par sa influenteze aparitia si gravitatea afectiunii (iarna are loc de obicei o agravare). Afecteaza frecvent sugarul in primele 3 luni de viata, dar in egala masura si adultul, mai ales sexul masculin. Ca simptomatologie, apar placarde rosii-galbui, grase, uneori insotite de mancarimi, situate la nivelul pielii paroase a capului, fetei (la limita cu pielea paroasa, in spatele urechilor, pe sparancene, radacina si aripile nasului etc) si pe stern. La sugari, leziunile pot fi foarte pronuntate la nivelul capului, vorbindu-se in acest caz de o „casca seboreica”. Principalele complicatii sunt: infectarea leziunilor si in mod exceptional, generalizarea la intreaga suprafata a pielii. Uneori poate aparea secundar psoriazis, la copii proveniti din familii in care si alti membrii sunt afectati de aceasta boala. La adult, puseurile sunt favorizate de anxietate si stres, pe cand in concedii apare frecvent o ameliorare. Evitarea factorilor declansatori si expunerea la soare au un efect benefic, reducand frecventa puseurilor la adult.