Bazele homeopatiei au fost puse de Christian Samuel Hahnemann, un medic de origine germana. In urma experimentelor facute cu cinchoa bark - arborele din care se extragea chinina, folosita ca tratament impotriva malariei, el a observat ca ingerand substanta respectiva a avut aceleasi simptome ca si cele ale malariei. De aici a tras concluzia ca vindecarea are loc prin similitudine, iar tratamentul trebuie sa produca pacientilor sanatosi simptome similare cu ale bolii tratate. Mai exact spus, o substanta care determina aparitia anumitor simptome atunci cand este administrata unui om sanatos, poate sa vindece simptome similare in cazul unui om bolnav atunci cand este administrata in cantitate infima. El a realizat in continuare noi experimente cu alte substante, in urma lor stabilind ca principiu fundamental de vindecare 'legea asemanarilor" sau "similia similibus curantur" - "similarul vindeca similarul" . Hahnemman credea ca inducand simptomele in mod artificial, prin intermediul substantelor respective, determina forta vitala sa neutralizeze boala originala, simptomele induse artificial incetand la oprirea tratamentului homeopat. Teoria care descrie prima data acest principiu a fost publicata in 1796.

Cantitatile infime din substantele respective sunt obtinute prin diluari succesive ale substantei initiale, proces numit potentare. Uneori dilutia continua pana cand nu mai ramane nimic din substanta originala si se pastreaza doar asa-numitele efecte energetice ale substantei initiale.(cititi aici detalii despre cum actioneaza remediile homeopate)

Tratamentul homeopat

La stabilirea tratamentului homeopat, medicii homeopati incep de regula cu examinarea atenta a istoricului pacientului, punand intrebari privind starile lor fizice, psihice si emotionale, circumstantele in care isi desfasoara viata si bolile de care sufera. Apoi ei incearca sa traduca aceste informatii intr-o formula complexa de simptome fizice si psihice, formula ce cuprinde preferintele, predispozitiile innascute si tipul de organism al pacientului. Pe baza acestor simptome, medicul homeopat alege tratamentul potrivit.

Remediile homeopate

Majoritatea remediilor homeopate confirmate, precum si datele clinice asociate cu acestea au fost cuprinse intr-un compendiu homeopatic numit Materia Medica. Insa, pentru ca homeopatii aveau nevoie sa gaseasca mai intai remediul pentru un anumit simptom, si nu sa consulte simptomele asociate unui remediu, au fost create repertoarele homeopatice, care prezinta un index al simptomelor, la sfarsitul fiecarui simptom fiind trecute remediile asociate cu acesta. Primul index simptomatic a fost realizat de Hahnemann.

Simptomele si manifestarile unei boli reprezinta in realitate incercari ale organismului de a depasi boala, de a se vindeca. Aceste incercari, adesea au nevoie de ajutor. Homeopatia ajuta in mod natural organismul sa se vindece. Pe de alta parte, medicamentele obisnuite , clasice nu numai ca nu ajuta procesul natural de vindecare, dar chiar se opun acestuia deoarece blocheaza , actioneaza impotriva simptomelor si manifestarilor bolii, care cum am vazut, sunt in esenta, incercari ale organismului de a se ( auto ) vindeca, de a depasi boala.