Cosul de cumparaturi

Produse adaugate:

 Momentan, cosul dvs. este gol.

Comanda telefonic: 0735.535299

  Complexul vitaminic B

Unora li se poate parea ciudat cum se schimba numele anumitor vitamine si cum sunt trecute in cadrul vitaminelor B, alaturi de un numar. Se cunoaste vitamina PP, ajunsa in stadiul acesta - vitamina B3, in vreme ce acidul pantothenic a devenit B5, iar vitamina H - vitamina B8. Aceasta noua clasificare corespunde, totusi, realitatii. Cercetatorii si-au dat seama, cu mai multi ani in urma, ca vitaminele B1 si B2 nu se gasesc in genere singure, ci asociate cu altele, dintre care unele nu-si dezvaluisera inca "rudenia". S-a observat ca acidul pantothenic, piridoxina si altele aveau proprietatile fizico-chimice si biologice analoage. Cercetarile continuand, cercetatorii si-au dat treptat seama ca vitamine diverse erau adesea intalnite in aceleasi vegetale sau in aceleasi produse animale, ca actionau in acelasi sens, ca se ajutau reciproc, se completau, si in ultima instanta faceau parte dintr-un ansamblu nedisociabil. A luat nastere notiunea unui "complex" numit "complexul vitaminic B", care se va dovedi indispensabil metabolismului celular (respiratie, nutritie, asimilare).

A trebuit asadar, potrivit unei logici temeinice, sa se reclaseze vitaminele si sa li se ia numele sau denumirile pe care le aveau inainte (majoritatea vitaminelor au purtat diferite denumiri). Problema clasificarii nu s-a rezolvat, de altfel, in mod definitiv. Nu se stie inca daca anumite vitamine nu sunt, in fond, niste "principii". Faptul acesta confirma valoarea cercetarilor care tind sa aduca mereu mai multe precizari folositoare. Este in orice caz esential sa ne reamintim aceasta notiune capitala: stiinta actuala a recunoscut ca anumite vitamine coexista in natura si ca, in cazul de fata, fiecare vitamina din ccmplexul B nu pare sa aiba valoare si "sa-si dea contributia maxima" decat daca este administrata impreuna cu semenele ei. Fiecare pare sa joace, fata de celelalte, un rol de catalizator si totodata de reglementare. Ele se completeaza unele pe altele in diversele lor functii. Daca vitamina C sintetica nu poate vindeca, numai ea, un scorbut hemoragic, in schimb sucul de lamaie este in stare, intrucat poseda deopotriva vitamina P, a carei actiune asupra permeabilitatii capilare s-a dovedit capitala. De aceea, vitamina P a devenit vitamina C2.

Notiunile acestea, relativ recente, sunt dintre cele care readuc, ca dovezi de sprijin, orientarea catre natural, catre produsul echilibrat. Mai malt inca, ele simplifica in mod considerabil efortul. Caci daca avitaminozele grave cer administrarea, in doze uneori masive, a vitaminei in cauza, astazi in civilizatiile noastre se manifesta doar sindroame hibride si vagi, in general nediagnosticate, datorate unor hipovitaminoze sterse. Nu e totdeauna cu putinta sa delimitezi frontierele indicatiilor respective.

Fara indoiala, cunoastem cateva asociatii vadit logice. Exista in prezent date despre nevoile aproximative ale organismului nostru in anumite vitamine. Dar metabolismul profund al acestor elemente nu este inca pe deplin elucidat.

Terapeutica "de atac" are, prin forta lucrurilor, numeroase sanse sa-si depaseasca scopul. Si, ca sa revenim la vitamine, nu ne este interzis sa ne gandim ca administrarea unei vitamine izolate este adesea susceptibila (provocand un dezechilibru, agravand o dezarmonie anterioara prost etichetata), sa provoace un nou sindrom etc.. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa neglijam total reusitele cercetarilor in domeniu si efectele benefice concrete, care dealtfel sunt convingatoare. Reintoarcerea la o alimentatie sanatoasa, bogata in cruditati, cu o inteleapta utilizare a plantelor, elemente inzestrate cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea toate sansele sa atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin cronicitatea lor otravesc existenta. Douazeci de grame de patrunjel (greutatea unei scrisori), adica, cat ai apuca intre doua degete, contin 20 mg de vitamina C - adica un sfert din nevoile teoretice zilnice. Douazeci de grame (o lingura pentru supa) de drojdie uscata contin 10 pana la 20 mg din vitamina antipelagroasa, 20 de mg fiind doza zilnica folositoare.

Indicatiile complexului B sunt numeroase; printre ele enumeram cresterea, convalescentele, sarcina, diversele tulburari de asimilare, nevralgiile si polinevritele, inflamatiile limbii si ale gingiilor, lipsa poftei de mancare, colitele, constipatia, anemia, oboseala generala, iritabilitatea, tulburarile tiroidei, ale suprarenalelor, ale pancreasului, prevenirea arteriosclerozei, sechelele tratamentelor cu antibiotice a caror administrare, suprimand in genere partial sau total flora intestinala utila, atrage dupa sine o carenta vitaminica. Se stie ca, in acest ultim caz, administrarea paralela de drojdii (elementele cele mai bogate in vitamina B), a devenit de multa vreme o regula imperioasa in medicina.