Vitamina B1 - tiamina

Se gaseste in cantitati mari in coaja grauntelor (grau, orez etc.) si in alte vegetale: nuci, leguminoase, arahide, in majoritatea legumelor si a fructelor, in drojdii. O regasim in painea traditionala facuta cu faini extrase cu pret convenabil si in orezul nedecorticat, asa cum il consuma unii orientali. In schimb, painea alba si orezul glasat sunt aproape in intregime lipsite de aceasta vitamina. Prin anul 1885, armata Indiilor neerlandeze, hranita cu orez de aceasta, a avut un sfert din efective indisponibile. Guvernul olandez, alarmat, a trimis o misiune ca sa studieze maladia beri-beri, considerata microbiana crezand o clipa ca i s-a descoperit agentul cauzal.

Dr. Eijkman, membru al echipei stiintifice, a primit sarcina de a studia caracteristicile virusului presupus. El a incercat zadarnic, tinand sub observatie gainile (pasari susceptibile de a contacta paralizia beri-berica) care nu pareau incomodate, intr-o buna zi insa, toate vietatile din ograda cu oratanii, si-au pierdut in acelasi timp capacitatea de a merge. In scurta vreme, tot simultan, toate s-au vindecat. Eijkman a cautat solutia observand riguros imprejurarile. Si astfel a remarcat ca vietuitoarele, alimentate la inceput cu orez decorticat, adica separat de pojghita din afara, se imbolnavisera. Vindecarea a coincis cu reluarea alimentatiei cu orez necuratit. Era evident deci ca tegumentul bobului continea "ceva" a carui absenta din alimentatie cauza boala beri-beri. Aceasta vitamina joaca un rol important si in echilibrul nervos. Este un stimulent al poftei de mancare si are puterea sa activeze miscarile intestinului (peristaltice). Ea mai favorizeaza, pe de alta parte, absorbtia oxigenului si asimilarea zaharurilor. In plus, intervine in sinteza grasimilor, pornind de la zaharuri, numite si glucide sau hidrati de carbon (in limbaj stiintific).

Pe langa tulburarile digestive, lipsa completa atrage dupa sine boala beri-beri, cu urmatoarele simptome: - starea preberi-berica, cu edem si slabiciunea picioarelor, palpitatii, dureri reumatismale; - forma paralitica sau uscata: paralizia si atrofia musculara a picioarelor se intind pana la muschii spatelui, retractii ale tendoanelor, palpitatii, insuficienta cardiaca, moarte prin asfixie; - forma umeda sau edematoasa: tulburari circulatorii, edemul membrelor inferioare, uneori a gatului si a fetei, paralizii, tulburari ale nervilor cranieni, voma, asfixie, convulsii, sincope.

Hipovitaminoza B1 este frecventa datorita alimentatiei defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinari alimentare diverse) si favorizata de insuficientele digestive si intestinale, ca si de diverse tulburari de asimilare tisulara. Folosirea excesiva a zaharului rafinat si a fainilor "moarte" atrage dupa sine un beri-beri rudimentar, de forma atenuata, care scapa adesea diagnosticarii. Alcoolismul, care epuizeaza rezervele organice de vitamina B1, atrage polinevritele.

Insuficienta vitaminei B produce ameteli, gafaieli, inapetenta, dureri de cap, iritabilitate, nevrite, palpitatii, o stare de oboseala, tulburari ale memoriei. Ea favorizeaza ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degeraturile. Indicatiile sale principale sunt in diversele nevralgii, nevrite, sciatice, paralizii post-infectioase, polinevrite alcoolice, diabetice, medicamentoase, tulburari ale ritmului cardiac, ale sarcinii, oprirea cresterii si spasmofilia sugarului. Doza zilnica necesara este evaluata la circa 2-3 mg.

Continuturile unor alimente:

-cuticula orezului contine cca 2-2,5 mg de vitamina B1 la 100 g,
-semintele de grau, de orz, de secara contin 1-2 mg la 100 g,
-soia 0,3- 1,5 mg,
-nuca - 0,5 mg,
-ficatul 0,5-1,3 mg,
-galbenusul de ou 0,3 mg.

Mai putin sensibila la caldura decat vitamina C, fierberea atrage totusi pierderi importante de vitamina B1. Cateva date recente ii vor incuraja pe partizanii tratamentelor pe baza de vegetale, fie ca este vorba de plante medicinale, de legume, de fructe sau de cereale. Infuziile de frunze de afin, de exemplu sunt - intre altele - eficace in diabet, colibaciloza si tulburari circulatorii; infuziile de frunze de coacaz negru, de cretusca (sau barba-caprei) sunt indicate, in genere in puseurile reumatismale; decocturile de frunze de mur sunt, in general, suverane in anginele banale. Compozitia acestor plante ne indica in momentul de fata taina eficacitatii lor, cunoscuta de secole de catre medici, si in special de catre cei ce le folosesc.

"Scientistii" ignoranti sau de rea-credinta, afirma si ei cu draga inima ca fierberea pagubeste plantele, intr-o proportie insemnata, de constituentii lor, mai ales de vitamine, ceea ce - in cazul acesta - este in parte adevarat. Specialistii subliniaza continutul in vitaminele B1 si B2 al unui numar de 18 plante, dintre cele mai folosite, sub forma de infuzie sau de macerat la cald (pelin, coacaz negru, fumarita, melisa, menta, afin, paltin, rozmarin, verbina, tei etc.). Hipovitaminozele sunt frecvente datorita unui anumit dezechilibru in alimentatie. Plantele medicinale, administrate sub forma de simple infuzii sau macerate, pot furniza si ele un anumit aport de vitamine naturale. Astfel, detractorii sistematici ai fitoaromaterapiei se vad, si de data aceasta, lipsiti de falsele lor argumente.

Alimentele bogate in vitamina B1 (in miligrame la suta de grame):

-faina de grau 0,36-0,5;
-orez grauntele intreg 0,5;
-grauntele curatat 0,03;
-pelicula 2,3;
-cartoful 0,08-0,01;
-mazarea 0,36;
-alte legume 0,4-0,6;
-fructe (mere, pere, prune, caise, piersici, banane) 0,01-0,15;
-drojdie extras 2,5-10;
-drojdie uscata 0,2;
-carne de vita pana la 0,6;
-carne de miel 0,1-0,2;
-carne de porc pana la 1;
-carne de pasare 0,1;
-lapte uman, in medie 0,02;
-lapte de vaca, minimum 0,04;
-lapte de capra in medie 0,04;
-galbenus de ou 0,3-0,5.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu