Vitamina C sau acidul ascorbic

Aceasta vitamina este de o importanta capitala pentru organism. Ea intervine in fenomenele de oxidoreducere, este antiinfectioasa, tonifianta, participa la distrugerea toxinelor, la folosirea fierului, la actiunea suprarenalelor. Influenteaza deopotriva functionarea tiroidei si a corpului galben din ovar, mentine rezistenta capilarelor si poseda proprietati desensibilizante.

Carenta ei duce la scorbut, boala de odinioara a marinarilor, a exploratorilor, soldatilor izolati, care se hraneau exclusiv cu conserve. Afectiunea se caracterizeaza prin ulceratii si prin hemoragii gingivale, dezgolirea dintilor, fetiditatea respiratiei, caderea parului si uneori a unghiilor. Pielea ajunge sa se usuce si este marcata, pe trunchi si pe membrele inferioare, de pete galbene, verzi si rosii. Genunchii se umfla, muschii devin rigizi. Respiratia este anevoioasa (supuratii pulmonare, tuberculoza), dintii cad, oasele sunt obiectul demineralizarii si al cariilor. Echimozele se intind si dau loc unor hemoragii uneori mortale. Corpul intra, in cele din urma, in putrefactie.

Aceasta boala nu se mai manifesta in zilele noastre dar in marile centre intalnim numeroase stari latente datorate greselilor in alimentatie (insuficienta cruditatilor, abuzul de conserve), organismul fiind incapabil sa pastreze in rezerva o cantitate importanta de vitamina C.

Vitamina aceasta exista in toate vegetalele proaspete (este vitamina cea mai sensibila la fierbere, ea scade cu mai bine de 50% din legumele fierte in apa, imbatranirea determina efecte analoage. O gasim in mod deosebit in varza, in rosii, in patrunjel, in asmatui, in tarhon, in grepfruit, in fructele acide, ca si in castane (din care ICO g contin 50 mg de vitamina C, adica atat cat o lamaie), in fructul macesului, in polen...

Este absenta in leguminoasele uscate (fasole, linte, bob s.a.), migdale, nuci, alune, cereale. Apare, totusi, cu prilejul germinarii semintelor si in Extremul Orient se consuma din belsug fasole, mazare si soia incoltite.

Vitamina C este indicata:

-in scorbut si in formele lui incipiente,
-in alergii,
-afectiuni ale sistemului osos,
-in anumite dermatoze (psoriasis),
-in convalescente, sarcina, alaptare,
-in intoxicatii diverse si medicamentoase,
-hemoragii ale gingiilor,
-in maladiile infectioase de toate felurile,
-in starile de surmenaj fizic si intelectual,
-stomatite,
-tulburari ale coagularii sanguine.

Doza zilnica de vitamina C necesara este variabila:

-pentru un sugar, e de circa 30 mg,
-la copilul de 1 la 14 ani, de 30-90 mg,
-pana la 20 de ani, organismul cere 100 mg,
-apoi nevoile scad, ca sa se stabileasca in jurul a 75 mg, exceptind anumite stari: oboseala fizica sau intelectuala, sarcina, alaptare, maladii infectioase, interventii chirurgicale, care necesita 150-200 mg pe zi si uneori mai mult.

La 100 g:

-macesul contine 400-1500 mg (1,50 g) de vitamina C,
-coacazul negru 100-400 mg,
-portocala, greful, cresonul 50-100 mg, castana circa 50 mg,
-spanacul 40-80 mg,
-varza 30-100 mg,
-cartoful 10 mg.

Continutul catorva vegetale in vitamina C (in mg la suta de grame de parte comestibila):

-patrunjelul 200;
-coacazul negru proaspat 180;
-napul crud 139;
-macrisul 124;
-ardeiul iute crud 120;
-tarhonul 120;
-varza verde cruda 120;
-mararul 100;
-ardeiul 100;
-cresonul crud 87;
-varza de Bruxelles cruda 80;
-varza rosie cruda 70;
-lamaia proaspata 65;
-fraga proaspata 60;
-portocala proaspata 60;
-conopida cruda 60;
-spanacul crud 50;
-fetica 50.

Vitamina C permite fixarea calciului si, in aceasta calitate, trebuie asociata cu caloiterapia. Este singurul fixator al calciului ale carui proprietati au fost demonstrate experimental si clinic. Putem asadar considera acidul ascorbic ca un factor chiar mai important in fixarea calciului osos decat vitamina D, careia doar actiunea de resorbtie intestinala ii este bine demonstrata.

Comentarii (0) Nume E-mail ( nu se publica online ) Comentariu